din mine

ştiu demult că  nopţile nu îmi mai aparţin
când mă trezesc cineva îmi sărută pleoapele
într-o pereche de jeanşi fumez măcar o ţigară la răsărit
las lumina să îmi intre printre crăpături
să încălzească golurile în care încă  nu ai  reuşit să ajungi

de când aştept dinspre umeri au început să-mi crească
întrebări
lungi şi fără răspuns 
o linie continuă fără puls
de când a început
dragostea asta e ca  insomnie
îmi ţine ochii deschişi doar pentru tine