Ozn

în patul meu
păstrez contururi de trupuri calde şi tinere
cu un fel de naivitate ce mă consolează atât cât
să-i prind degetele zilei de mâine




ca nişte meduze amorţite

 femei rămase fără mângâieri  sapă tunele spre centrul pământului

e un resort ce se comprimă în noi

m-agăţ de tine ca de o scară de incendiu ca de

un colac de salvare

sunt dorinţe ce se macină în somnuri violente

sunt explozii solare
ce ne aruncă atât de departe
unul de celălalt


nopţile acestea
ca un război rece  cu propriile temeri
îmi atrofiază simţurile îmi usucă oasele
şi mă ghemuiesc ca într-un uter
fictiv
în braţele tale


de o vreme respir prin filtre
resuscitez atingeri şi legăn în palme iubiri premature
e felul meu de a mă retrage  înăuntru
ca mai apoi să pot lovi în plin 
ca un val tsunami