Imunity

să rup din dimineaţa asta o rază 

şi cu blândeţe 

să îţi mângâi  pleoapele amorţite  în somn

legănate de vânt îţi laşi oasele

căci ştii

atingerile niciodată nu dor

mi-am pus cândva o dorinţă

am avut grijă de ea  ca de un copil slab şi bolnav

până când a crescut şi mi-a explodat

în faţă

nu am ştiut niciodată /  sistemul meu imunitar
 a renunţat la câte un scut

cu  fiecare luptă 

până când am rămas fără apărare

pe urme de paşi străini am învăţat să merg
până când m-am rătăcit
pentru prima oară
atunci am aruncat cu săgeţi la întâmplare
şi nordul a adus un ţipăt familiar


în braţele tale, atât de uşor îmi simt trupul
şi atât de transparent
de parcă m-aş putea confunda oricând
cu pielea ta, cu carnea întinsă pe oase
ca o pisică leneşă
căci ştii
/ nimeni nu a  mai fost vreodată
atât de aproape de mine