miercuri, 14 decembrie 2011

Dezertare

mi-aş dori desigur
să fii aici şi cu atingeri electrice să îmi schiţezi tandru şi precis
radiografia sufletului


pielea mi se lipeşte de oase şi 
foamea îngheaţă în somn
în visele în care sunt doar o străină în propria lume
zidită pe nimic/ dărâmată de un cutremur al buzelor tale
cireşe coapte
în mijlocul unui decembrie ruginiu
în care m-am îndrăgostit de atâtea ori 
fictiv voluntar şi foarte 
nesigur

în tavan am să sap o groapă 
şi pe o frânghie din cer
vor coborî îngeri cu aripi prăfuite
 dezertaţi din armata sfinţilor din calendare
vor veni cu toţi şi în ale mele braţe
vor găsi dragostea unei femei rămase singure
vor veni cu toţi
şi la marginea patului meu se vor înghesui cerşind
câte-un sărut care să le ţină pentru  o zi măcar
de foame

Niciun comentariu:

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...