Mătănii

am iubit un pictor orb

ce cu mâini de foc pe pânză

contura torenţial trupul crud al unei muze

aripile nopţii frânte, peste ochi i se-aşezase

ca o umbră adormită pe-un mormânt abia născut

îngerii nu dorm, ei doar veghează

somnul rece, viu, cărunt

în mansarda prăfuită

paşi de dans vibrează lung

ca un cântec de sirenă

înecat de un amurg

pe o cruce-ţi răstignesc sărutul

ca pe un hoţ necunoscut

ce în noaptea îngândurată

mi-a răpit ochii de plumb

în palma timpului aştern mătănii

îmi zidesc povestea-n vânt

amintirile ard purificând infernul

sufletul meu e un cerşetor bătrân.