şi poate cândva vom învăţa să încuiem mai bine uşile
dintre noi
să nu rămânem niciodată
pe dinafara dragostei
am căzut printre degetele tale
într-o groapă comună
alte femei goale
rămase fără inimi
eşti bărbatul îmbrăţişat de ziduri
muze de ceaţă lipite de tine
insistent
iar tu te cutremuri ca un trup spânzurat
la porţile iadului
am să caut pentru tine un nume
între noi săpăm tranşee
ni se scurtează braţele , iar surdomuţii
ne învaţă să iubim în tăcere
dar eu îmi acopăr urechile acum
te şterg
nu vreau să ascult un alt cântec de sirenă
4 comentarii:
Imi place... dar.....
îmi place cum scrii.
şi acesta e un poem reuşit. bravo!
diana
suna a ceva.. definitiv..:(
e trist...
Trimiteți un comentariu