Confesiuni

suntem doar două păpuşi de aţă

încurcate printre degetele lungi ale destinului

care ne îndeamnă să ne cerşim

sufletele înapoi

de la doamna care coase goblenuri în nuanţe fade

de gri

într-un vortex al tăcerii mă prăbuşesc

între lanţuri de fier

aripi tatuate se zbat cu putere

sunt un fluture care nu a învăţat încă să zboare

sunt urma piciorului gol

de pe podeaua suferinţelor tale

şi dacă mâine un cocor s-ar prăbuşi

ar muri, stingându-şi viaţa în podul palmelor tale

care nu au cunoscut vreodată mângâierea

alinarea

străin de toţi , tu cauţi dezlegarea

care ţi-o poate oferi doar ea

femeia

dăruindu-ţi libertatea

de a iubi fără cuvinte

opium în cafeaua ta amară

gustă tu din moarte

cum ai gustat din trupul meu

braţe de fier te înconjoară

şi în lumina lunii

îţi frâng sufletul somnambul

care a iubit doar în clipele de rătăcire

ascultă-ţi inima , iubite

mărturiseşte-te acum

goleşte-te de confesiuni