îi alunecă degetele pe hârtie
cum îi alunecă sufletul în infern
îi conturează chipul
trupul
cu atingeri sacadate
diform întinde
roşu carmin pe buzele pline
de gânduri mate
erodate
în sticluţe mici , se ţine întunericul
se varsă apoi pe cerul albastru
ca pe o hârtie imaculată
cerneala
ca atunci când cad prea multe cuvinte
dintr-o gură mutilată
de săruturi chimice
din nou el suspină ,
frenetic orb
el scrijeleşte cu ghiare de vultur
un demon cu chip de femeie
îsi coase apoi braţele de trupul care
sângerează torenţial
iubind sintetic
fata cu părul de foc
de dincolo de pereţii realităţii
şi adorm .
în păr mi se odihnesc coşmarurile
şi în brate ţin dorul
ca pe iubitul pe care nu l-am cunoscut niciodată
jumătate om , niciodată femeie
cedez păcatului
de a ucide fluturii din stomacul copilei nevinovate
Un comentariu:
Foarte frumoasa poezia,
felicitari ~ O zi splendida sa ai!
Trimiteți un comentariu