Amurg

cu braţe de fier mă chemi

îmi înfăşori trupul într-o colivie

iar degetele tale alunecă pe clapele sufletului meu

care vibrează într-o clipă de rătăcire

fantomatic , o rază a lunii dansează în fereastră

trupurile noastre săvârşesc un ritual al regăsirii

muzica se opreşte

şi din ceruri , un înger rosteşte

incantaţii dintr-un secol apus

noi adormim , istoviţi

lângă perete

îmbrătişaţi într-o tăcere dulce

ne mărturisim păcatele unul altuia

de parcă asta ar fi ultima seară

când ne vom mai vorbi

îmi povesteşti secvenţe din copilăria ta

eu îţi spun o poveste despre fluturi

şi aşa

adormim sub măsuţa de cafea

sorbind din aerul rece al dimineţii