Trenul

azi ploaia mi-a şoptit că primăvara e anotimpul când mă voi îndrăgosti
.
mi-am acoperit cu palmele urechile
şi mi-am continuat visul care se desfăşura pe un ecran imens
într-o sală de spectacol în care
inimi talentate se întreceau în interpretat
scenarii cât mai captivante
pentru a le păstra în piesa de teatru care se desfăşoară la infinit
în mintea mea
iar sufletul meu , un regizor venit de prin europa
dirijja toată acţiunea cu un trabuc în mâna stângă
şi o pălărie caraghioasă lăsată pe ochi
interjecţii de tot felul
şi în jurul lui
o mulţime de semne de întrebare
o melodie uitată în trecut pe fundal de film englezesc
umor negru şi ceaiul de la ora cinci
au luat locul telenovelelor de odinioară

cioc-cioc-cioc
fereastra sufletului meu se deschide
la fel şi ochii mei
iar printre multe umbre
reuşesc să disting un zâmbet străin
care ia forme tot mai ciudate
cuvinte în formă de cercuri
triunghiuri şi pătrate
sunt un pasager clandestin în trenul în care visele devin
pentru o clipă
realitate