degetele mele ţi-au uitat trupul
au uitat drumul pe care îl făceau în fiecare seară
de la prima vertebră până la ultima
şi mai departe
până la talpa piciorului
pe care o sărutam
în cearceafuri , acolo mi-am abandonat copilăria
am spart o oră şi i-am cules secundele
pe care le-am aşezat random
într-o cutiuţă chinezească
şi lângă ele , m-am pus pe mine
cea de odinioară
cu tot cu suflet
şi pe toate le-am îngropat
într-o aripă de înger
îmi amintesc de tine , de fiecare dată când îmi beau cafeaua
îţi plăcea simplă , fără zahăr
îmi spuneai că e de ajuns să îţi zâmbesc o singură dată
şi o să fie dulce
mă aşezai din nou la fereastră
pe o coală nudă de hârtie îmi conturai trupul fusiform
şi în loc de braţe
îmi desenai aripi
pe atunci ştiam să zbor
nu am ştiut că odată am să rămân fără tine
am să rămân fără braţe
şi fără milă
am să mor
3 comentarii:
am retrait o amintire citind...
...e deajuns sa iti zambesca
o singura data si o sa fie
dulce (cafeaua)...felicitari!
foarte frumos..
Trimiteți un comentariu