Zid

visele mele -
o pânză de păianjen
în care cad de fiecare dată pradă

mi-aş dori să mai rămâi ,
dar la mine în suflet e mai tot timpul aglomerat
nimeni nu vrea să se oprească la semafor
pietonii , gândurile mele
sunt călcate în intersecţia simţirilor
care sunt mai puternice ca niciodată
şi sunt o adevărată armată
oare e posibil să mori de două ori ?

sărutul tău are gust de ciocolată
câteodată dulce , câteodată amară
în funcţie de câţi nori sunt pe cer
în funcţie de cât de mult ai nevoie
şi cât de mult eşti dispus să oferi

la mine în suflet , e tot timpul primăvară
căci sentimentele mele pentru tine cresc mai mult
când îmi tai aripile de la rădăcină
speri că nu voi mai zbura vreodată
speri că nu voi mai iubi vreodată
decât pe tine
decât pe cel care viaţa în palme-mi ţine


opreşte-te o clipă , şi aminteşte-mi puţin de mine
de cea care obişnuiam să fiu
de cea care s-a lăsat modelată
de mâinile unui ucenic
care i-a şters trecutul şi i-a dăruit
un nou chip , dar
un suflet la fel de prăfuit