şi mi-am spus că trupurile sunt de unică folosinţă
locul de muncă al
sufletelor care nu vor decât
puţină recunoştinţă
pentru folosul adus
fără ştiinţă
lumii ce se degradează
în ritmul maşinilor
care au depăşit de mult
limita de viteză
instinctiv , pur şi simplu instinctiv
privesc din nou către cer
şi mă rog celui care
a primit numele de dumnezeu
mă arunc în noroi
cu speranţele secerate de ger
aştept un răspuns
uitând de resursele
ce zac
în propriul ego
şi-ncerc
să-mi găsesc sfârşitul
la acest capăt de tunel
dă comandă de o nouă pereche de aripi
şi învaţă-mă să mă lansez în zbor
azi m-am născut din nou
din cenuşă şi noroi
o lume veche
dar acelaşi suflet gol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu