Cimitir

E cutremur de vise şi temeri

e cutremur în cântecul vremii

în jurul meu cad mii de semne

din cerul nesfârşit al serii

rupe din mine câte un pic

şi hrăneşte-ţi sufletul

acel veşnic vânător de mit

din flori de gheaţă mă aprind

mă-ndrept spre orizontul
pe care -n palme îl cuprind
şi mă-nchin spre răsărit
cu vocea înecată-n zid

doar ochii tăi , ce veşnic mint
îmi îndrumă paşii spre sala de teatru
unde un singur loc încă aşteaptă
să fie ocupat în şoaptă
de sufletul însetat de moarte
bine-aţi venit
v-am pregătit
un spectacol crud , nesuferit
al iubirilor nou asfinţit
bine-aţi venit
în cimitirul ce-a adormit


P.S. Oamenii nu se întorc . Oricât de mult le-ai scrie .