vineri, 21 ianuarie 2011

Aşteptând sfârşitul

De parcă visele s-ar scutura de pe aripile îngerilor
când îşi înalţă zborul
de parcă totul ar fi poveste
iar noi personajele care trăiesc până la bătrâneţe
mereu fericiţi
de parcă răul oboseşte vreodată
de parcă praful se şterge singur de pe rafturi

aştept ceea ce caut
nu voi primi răspunsul niciodată
alerg după reflexia pe care o văd uneori şi în ochii altora
e sufletul meu , pătat de timp
e sufletul meu care a încetat să mai iubească potrivit

printre atâtea trupuri goale ,
chipul tău a început să se şteargă
să dispară
printre atâtea vise moarte
navighez către sufletul ancorat
în portul iubirilor de-odinioară


spune-mi , ce gust are dragostea pe un pat de spital
în salonul douăsutepatruzecişişapte ?

2 comentarii:

Anonim spunea...

imi place ;;)

semnat: Un verzisor caruia ii pasa :-"

aliz3 spunea...

>:d<

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...