De parcă visele s-ar scutura de pe aripile îngerilor
când îşi înalţă zborul
de parcă totul ar fi poveste
iar noi personajele care trăiesc până la bătrâneţe
mereu fericiţi
de parcă răul oboseşte vreodată
de parcă praful se şterge singur de pe rafturi
aştept ceea ce caut
nu voi primi răspunsul niciodată
alerg după reflexia pe care o văd uneori şi în ochii altora
e sufletul meu , pătat de timp
e sufletul meu care a încetat să mai iubească potrivit
printre atâtea trupuri goale ,
chipul tău a început să se şteargă
să dispară
printre atâtea vise moarte
navighez către sufletul ancorat
în portul iubirilor de-odinioară
spune-mi , ce gust are dragostea pe un pat de spital
în salonul douăsutepatruzecişişapte ?
2 comentarii:
imi place ;;)
semnat: Un verzisor caruia ii pasa :-"
>:d<
Trimiteți un comentariu