Amintire de la malul marii

Clapele pe care le ating acum în fugã

sunt poate singurele mici plãceri pe care mi le mai permit

care îmi mai fac simturile sã vibreze

în sincron

monoton moment , atunci când levitez în propriile gânduri

în propriile vise , in propiile amintiri

mã scufund

traversez oceanul din ochii tãi

de atâtea ori

am simtit cã mã sting

usor

atingerile degetelor tale subtiri

încã îmi ghideazã mâna pe hârtie

si îti contureazã chipul

pe care îl tot scanez

în nestire

micile detalii au fãcut diferenta

în jocul de-a dragostea

în care nu cãdeam niciodatã victimã

mereu învingãtoare

am uitat cum e sã pierzi 

chiar si o secundã dintr-un moment de neuitat

intensitatea existentei , intensitatea atingerii 

dureazã doar un moment

uneori perfect 

uneori defect

iþi simt lipsa , 

cãci erai pânã si în inspiratia si expiratia mea

aerul din jurul meu

e din ce în ce mai poluat

cãci pe zi ce trece , mai pierd câte o moleculã din tine

si arde dorul , arde dorinþa în mine

asi vrea sa ne reîntregim .

Briza mãrii îmi inundã si acum sinusurile

iar câteva fire de nisip încã 

le mai simt printre degete

fragede , si la fel de inocente

ca noi.