Amnezie

În universul tău ,
toate le-ai creat din
sentimente reciclate
epuizate
Ai ars tot , de teamă
ai plecat în zori de zi ,
în iarnă .

Tot ce am iubit , a rămas în perna
pe care ades o împărţeam
În pereţii pe care îi coloram ,
cu şoapte dulci ,
freamăte prelungi
în cămaşa albastră ,
perdeaua de mătase .

Rujul întins pe obrajii stinşi
s-a şters în nopţile cu vis
desprins din romanele triste
pătate cu vin roşu ,
pe foile prea des atinse .

Amintiri greu de descris ,
cuvintele le-am pierdut ,
s-au stins
Şi tot ce am pretins ,
erau doar şoapte fără suflet
fără gând
cuvânt gol , cuvânt păgân


În universul tău , nu a fost niciodată loc
pentru doi
În universul meu ,
tot ce conta
tot ce sufletul vedea
tot ce iubeam
tot ce păstram
şi protejam
era "noi " .


Tot ce am avut
s-a rătăcit într-un trecut incolor
Străin decor ,
căci nu mi-e dor
să-mi fie dor
de dor .

Tot ce am avut ,
s-a şters la ivirea de zori
prin sărutul fugitiv
, naiv visător.