În unele vise
te asemăn unei umbre
unei perechi de cătuşe
prea strâns legate de încheieturile mâinilor
.
În unele vise ,
sunt doar o străină în propria lume
zidită pe nimic
dărâmată de un cutremur al buzelor
tale.
În unele vise ,
şoaptele se transformă în urlete
iar zâmbetele , pătate de roşu
le adun din lacrimile prea sărate
ce îmi inundă obrajii rumeniţi de Soare
sub un cer prea albastru de iunie .
În propriile-mi vise ,
te ucid fără să simt vreo durere
apoi te iau între palme
şi îţi suflu viaţă
şi iubire nouă .
În unele vise ,
nu simt , nu văd
nu aud
buzele-mi sunt pecetluite
cu dulce-amărui
şi ochii îmi plouă
rouă
nu mă pot trezi ,
nu pot cere ajutor
sunt ruptă de realitate ,
în propriul vis am să
mă sting ,
am să mor
.
Un comentariu:
"...propria lume zidită pe nimic dărâmată de un cutremur al buzelor tale." Mi-a gâdilit sufleţelul chinuit poezia ta. Pare pur şi simplu firesc să mă regăsesc măcar în câteva versuri din fiecare din poeziile tale :">.
Trimiteți un comentariu