Dor şi doare

Mereu am rămas fata din paginile tale de jurnal
arse cu lacrimi dulci , prelinse pe frunze de stejar
Aceeaşi fată cu umerii goi şi ochi plini de soare
care se plimba desculţă pe iarba udă ,
în acea seară .

Mereu vei rămâne scris pe o tăbliţă ,
undeva pe inima mea prea mică
poate prea mare
Ne învârtim într-un cerc vicios
în care eu sunt singura victimă ,
singura care nu minte
dar presimte
Vei pleca .

Mi-e dor deja şi simt cum doare
arde-n mine o dorinţă plutitoare
să mă-ntorc la tine oare ?
poate-n vis , poate în mare
te-am pierdut şi rău nu-mi pare
Şi mă mint.


Desfă-ţi umbrela că plouă afară
şi în sufletu-mi de visătoare
Deschide-ţi braţele şi strigă-n gura mare
Vino iubito , să te închid c-o sărutare !