sâmbătă, 8 mai 2010

Iubind

Iubindu-te , îmi complic existenţa
Iubindu-mă , îţi verifici rezistenţa .


Timid , naiv , nepământean
Aşa te-aş numi în orice clipă
Ciudat , simplu , complicat
Asta îmi dovedeşti ca eşti -
Printr-un simplu gest , simplu cuvânt
Îmi tai orice formă de avânt
Şi orice răsuflare ,
-orice şuviţă ce îmi flutură în vânt


Mi-e teamă .


Locul de întâlnire nu mai este la fel
Căci nu mai intrii şi tu în peisaj ,
ca ieri
M-ai blestemat să-ţi port iubire
Şi ai alergat în direcţia opusă ,
căzând în neştire
Şi mi-e atât de tare dor de tine
Unde -mi eşti ?
Unde rătăceşti ?


" Te-am şters .
Eu nu .
Te-am uitat .
Nici eu .
Mi-e dor.
Mie mai mult .
Şi doare.
Şi e frig .
Dar dulce .
E prea târziu.
Poate prea devreme .
Nu mai simt nimic ."

E timpul să te-alung
Căci totul e atât de gol
Am fost doi , am fost doar noi
Dar te-ai scăzut , te-ai împărţit
Te-ai adunat , ne-am despărţit
Şi nu mai vreau să spun nimic
Nici să adun tot ce tu ai aruncat
Nici să construiesc tot ce tu ai dărâmat
Ruină , pustiu , sfârşit
Asta e tot ce-ai insemnat .

2 comentarii:

Emanuela spunea...

oooh 8-> ce frumoasa e poezia...:x
e cam trista :( ,dar de citit de multe ori :*

aliz spunea...

@Emanuela : Multu ;;)

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...