Înger

Nimeni nu o vede ,
nimeni nu vrea să o audă
Singură într-o mulţime mută ,
Ea stă şi ascultă
Florile înmugurind ,
Frunzele înverzind
Vântul mângâind-o ,
Soarele alintând-o .

Are atâtea cuvinte de spus ,
Dar se mulţumeşte cu un singur gest
La ce folos, atâta zgomot
Pentru ceva ce nu are sens ?
Ar vrea să îşi găsească calea
Dar se rătăceşte ades
Mergând mereu de la est spre vest ,
Şi niciodată invers.

Niciodată pregătită să facă următorul pas
Ea păşeşte sigură pe cuie şi foc
Tălpile o dor , dar ei nu-i pasă deloc
Căci la final o aşteaptă lumina ,
Şi aripile i se vor prinde la loc.

Înger a fost , dar a căzut odată
-Cu apusul Soarelui
O simplă copilă a devenit,
Plângându-şi cruda soartă ,
Rătăcind în lume , vrând să-şi recapate
-locul sacru.

Şi nimeni nu o înţelege ,
Şi nimeni nu o acceptă
Şi nimeni nu o iubeşte ,
Şi toţi au uitat-o
Şi toţi au blestemat-o,
Alungat-au ei , din lumea asta
-prost colorată
Şi a fugit acolo sus ,
Unde toţi cu braţele deschise
-au aşteptat-o .

Şi a zâmbit , şi-a recăpătat culoarea
Şi a zburat , brăzdând cu rogvaiv zarea
Şi a privit către cei de jos ,
Care se uitau miraţi spre cer
Văzând un înger care le dăruieşte:
Un curcubeu
-în schimbul răutăţilor oferite de ei .