marți, 30 martie 2010

Întrebare


Şi de-ai cunoaşte totul,
din paginile mele
Ai vrea tu să le umplii , cu inimi vii
sau floricele?

Şi de te-aş lua de mâini ,
şi ai închide ochii
M-ai lăsa să te sărut ,
să-ţi colorez lobul urechii?

Şi de s-ar întâmpla să mă pierd
în noapte , să nu mai exist
M-ai căuta tu iubite,
şi-n cel mai întunecat abis?

Şi dacă câteodată ,
te voi uita într-o cutie
Mă vei ierta tu băiete,
de m-aş oglindi în ai tăi ochi
- ca-n apa vie?

Şi de ţi-aş şopti uşor ,
că tu eşti îngerul care mă face să zbor
Te-ai îndoi de mine ,
sau te-ar cuprinde un dulce fior?

Şi de îţi voi promite,
dragoste eternă
Mă vei mângâia pe creştet ,
ca pe o copilă naivă ce visează
- la rochie cu trenă ?

Mai e puţin , şi dragostea se aşterne...

duminică, 28 martie 2010

Muz


Apropie-te .
Visează .
Lasă-mă să te iubesc.
Ai grijă de mine .
Visează-mă .
Sărută-mă .

Ia-mi mâinile între ale tale .
-Încălzeşte-le-.
Îmbrăţişează-mă .
Iubeşte-mă .
Cuprinde-mă între priviri.
Răpeşte-mi inima ,
cum numai tu ştii.

Păstrează-mă vie în amintiri.
Gândeşte-te la mine
în orice zi.

Nu mă lăsa singură-n ploaie ,

Alături tu să-mi fii.
Protejează-mă de vânt ,
Te voi proteja de ciori .
Atinge-mi sufletul,
Dă-mi mulţi fiori .
Şi multă inspiraţie ,
Şi pixuri , şi hârtie .
Fii muzul meu , pentru vecie .

sâmbătă, 27 martie 2010

Plictiseală

Plictisită de raţiune ,
promit să mă îndrăgostesc
De primul biped ce-mi iese în cale
Un zâmbet gratis oferindu-mi ,
Privire sinceră aruncându-mi
- cu nişte ochi senini- .

Plictisită de tot ce mă-nconjoară ,
Mă voi arunca în braţele unui
-pierde-vară-
Păcătuind , câlcându-mi în picioare
Alter-egoul nebunesc .

Plictisită de plictiseală ,
Voi întoarce lumea cu fundul în sus
Şi voi inversa răsăritul soarelui
- cu un apus-
Strigând în gura mare ,
tot ce nu trebuie spus.

Plictisită de mine ,
Te voi plictisi şi pe tine
Zdrobind clipele minunate
- şi pline de fericire-
Căci acesta este finalul,
unei iubiri fără puls zdruncinător

Plictisiţi suntem toţi ,
în lumea asta în care
-pământul e deasupra-
Şi noi păşim şi trăim
_ pe nori .

marți, 23 martie 2010

Regăsit


Privesc în zare , cu umerii-mi dezveliţi
Înăuntru sunt goală , şi ochii îmi plâng-
sunt trişti.
La colţ de stradă stau , pe trotuarul rece
Privesc în zare pierdută , să văd-
poate el va trece.

La răscruce de drumuri,
de destine împletite
- de inimi zidite,
eu îl aştept.
-Ai să vii? .

Şi ai venit.
Dar nu m-ai văzut,
căci nu te-ai silit măcar să îţi pleci privirea
Şi m-a durut enorm de mult,
Şi mi-ai sfărâmat în treacăt
-iubirea- .

Am încercat să strig,
şi mi-am perforat plămânii,
să mă auzi străine!
Dar visu-mi era mut ,
nu mi-ai auzit durerea.

Orbit eşti, în jurul ochilor ai o eşarfă
Crezi că eşti drept,
precum justiţia ce are în mână o balanţă
Dar tu nu vezi, nu auzi
suspinele celor care te iubesc
-şi fugi.

Şi te pierzi , în lumea largă
Şi eu te-aştept , la un colţ de stradă
Să te opresc , să-ţi dau o palmă
Să mă asculţi , să-ţi spun că-mi eşti drag
Şi că te iubesc , străinul meu cu ochi de jar.

luni, 22 martie 2010

Inimi zdruncinate


Mi-ai mărturisit -
cu multe puncte de suspensie,

şi cu o gravă expresie a feţei

Că gândul tău navighează doar spre mine

În orice zi de primăvară-

când soarele e sus , răsare
Şi când apune ,

tot acolo e .

Şi ţi-am spus că eşti bolnav,

bolnav în stare gravă-
având o severă formă de îndrăgosteală
în sezonul primăvară-vară,

şi se poate lăsa chiar şi până-n toamnă

Dar trebuieşti tratat într-o secţie specială ,
în spitalul "Inimi zdruncinate" ,

numai de multe doze de dragoste să ai parte.

Să-ţi mai linişteşti fluturaşii din stomac,
căci sunt foarte jucăuşi şi tot timpul se bat .


Şi-ţi mai trebuie doar pe mine ,

Ca să ai tot ce-ţi convine
Să te-alint , să-ţi stau aproape
În aceeaşi cameră de spital, special rezervată

pentru doi copii ce-şi udă dragostea , să crească

şi-şi fură inima în fiecare noapte ,

şi o împărţesc să fie egală-n parte

dând un exemplu rău , celor care nu îşi înţeleg menirea

Şi un exemplu bun celor bolnavi ,
ce-şi caută mereu iubirea

Care odată ajunşi în spitalul "inimi zdruncinate"
inimile ca nebunii-şi zdruncină ,
să nu mai iasă de acolo ,
-niciodată .

vineri, 19 martie 2010

Început de drum


La un început de drum , te-aştept pe tine ,
un băiat nătâng

căci nimeni nu vrea să fie singur-
-într-o ceaşcă cu cafea amară-
la un început de primăvară,

în care gândurile tot timpul zboară-

pe câmpii cu flori de martie,

cu ghiocei şi visuri sfărâmate-

din iarnă .


La un început de drum ,

să-mi şuşoteşti uşor în urechea dreaptă

cât de frumoasă-i viaţa care ne aşteaptă ,
împreună -

Şi câte lucruri vom împarţi,

ca într-o familie , abia formată

Şi câte săruturi , îmbăţişări ,

şi câte strângeri de mână
vom avea parte,
iubitul meu cu ochi de lună.


La început de zi,
în zori de zi

Soarele ne va trezi ,
mângâindu-ne cu ale lui raze

şoptindu-ne că-i dimineaţă
şi că o viaţă întreagă avem la dispoziţie
Numai să fim pregătiţi , să fim pe poziţie .

duminică, 21 februarie 2010

Mitul androginului






















Azi , după ce am citit la recomandarea profesoarei mele de romana , "Miturile lui Platon" , am decis să scriu despre unul dintre cele mai frumoase mituri pe care le-am găsit în această carte.
În acest mit , este vorba despre faptul că acum mult timp , noi nu eram alcătuiţi cum suntem acum .În primul rand , oamenii erau de trei feluri: de fel bărbătesc , femeiesc , şi de un al treilea fel , care era părtaş la firea fiecăruia dintre cele două .Făptura aceasta din urmă era un bărbat-femeie , şi se numea androgin .Ei bine , toate aceste trei feluri aveau o construcţie foarte ciudată din punct de vedere fizic , fiind foarte departe de forma noastră actuală .Pe langă aceasta , ei aveau o putere uriaşă iar mandria lor era nemăsurată astfel încat s-au încumetat să îi înfrunte chiar şi pe zei.


Din această cauză , Zeus , după o prea lungă şi grea gandire a hotarat să îi taie pe aceştia în două pentru a le slăbi puterile şi pentru a păstra seminţia oamenilor.Asfel , aceste creaturi au fost despicate în două şi au devenit femeia şi bărbatul din ziua de azi .


Şi astfel , trupul de la început al omului fiind despicat în două părţi , fiecare jumătate a început să tanjească după cealaltă de dorul de a se retopi într-o singură fiinţă.Iar cand una dintre jumătăţi murea , cea rămasă în viaţă căuta o altă jumătate .






"Fiecare ne căutăm mereu jumătatea , ca să ne întregim."




"...Iar dragostea nu este altceva decat un nume pentru dorinţa noastră pătimaşă de a fi din nou întregi."


o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...